Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile:
a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) înștiințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.
Proiectul pentru autorizarea construirii și toate documentațiile necesare în vederea emiterii de acorduri și avize se elaborează, se însușesc și se semnează de către colective tehnice de specialitate formate din specialiști, în funcție de tipul și caracteristicile lucrărilor ce urmează a fi autorizate (arhitecti cu drept de semnătură, înregistrați în Tabloul Național al Arhitecților (TNA), administrat de Ordinul Arhitecților din România (OAR), ingineri constructori specializați în structuri de rezistență, ingineri de instalații specializați în instalații electrice, sanitare și termice.
Elaborarea proiectului pentru autorizarea construirii se realizează cu respectarea tuturor reglementărilor urbanistice aplicabile imobilului, a reglementărilor tehnice de proiectare privind calitatea în construcții aplicabile și a altor reglementări incidente în funcție de specificul investiției.
Conținutul-cadru al proiectului pentru autorizarea construirii:
În cazul proiectului de intervenție asupra clădirilor existente, documentațiile grafice și fotografice vor fi completate de:
– analiza diagnostic a clădirii existente care să reliefeze felul în care clădirea răspunde funcțiunii prevăzute și felul în care asigură respectarea exigențelor de calitate aplicabile;
– releveul detaliat al situației existente — planuri pentru toate nivelurile cotate, secțiuni și fațade. În cazul intervențiilor numai la interior nu mai sunt necesare documentele privind inserarea în sit, volumetria, planul acoperișului/terasei, fațadele, documentațiile grafice sau fotografice privind încadrarea/inserția.
Partea de rezistență – include: memoriul tehnic de prezentare a lucrărilor, și, dacă este cazul: breviare de calcul, expertiză tehnică privind influența asupra vecinătăților; evaluarea/expertizarea tehnică privind exigența de rezistență și stabilitate pentru construcția propusă — așa cum rezultă ea în urma propunerii de intervenție, cu stabilirea posibilității de a se realiza intervențiile propuse și cu recomandarea privind realizarea intervențiilor la nivel structural, planul de cofrare al fundațiilor, planul de armare al fundațiilor, detalii de cofrare și armare, precum și extrasul de armare pentru fundații (dimensiuni, tip și cantitate de fier beton utilizat), plan nivel subteran curent, plan nivel suprateran distinct și secțiuni generale principiale, pentru construcțiile încadrate în CC4 și pentru construcțiile cu mai mult de un nivel subteran, respectiv în afara demisolului.
expertiza tehnică și măsurile de intervenție structurală propuse pot fi locale, în situația în care intervențiile sunt localizate și nu influențează structural comportarea și performanța de ansamblu a structurii de rezistență. Dacă intervenția aduce schimbări semnificative în ceea ce privește modificarea sistemului structural sau comportarea de ansamblu a structurii de rezistență, chiar în situația în care elementele structural afectate sunt localizate, dar au influență asupra comportării de ansamblu a structurii de rezistență, expertiza tehnică va fi una generală, iar pentru zonele cu o accelerație a terenului de cel puțin 0,15 g, aceasta trebuie să stabilească clasa de risc seismic în situația propusă. Dacă sunt necesare măsuri de intervenție structurale în sensul sporirii performanței de ansamblu a construcției, precum construcțiile aflate în clasele de risc seismic RsI și RsII, atunci expertiza tehnică va recomanda soluțiile de intervenție și va stabili clasa de risc seismic după consolidare, cu considerarea măsurilor de consolidare propuse, cu mențiunea că pentru clădirile publice sau cele aflate în clasa 4 de consecințe, clasa de risc seismic după consolidare va trebui să fie RsIV;
Partea de instalații – cuprinde: memoriul tehnic pentru fiecare specialitate (instalații electrice, sanitare, termice), schema coloanelor de instalații sanitare, schema monofilară a tabloului electric și schema sistemului de încălzire.
Proiectul pentru autorizarea construirii (PAC), împreună cu studiile și documentele puse la dispoziție de beneficiar și avizele obținute, vor fi depuse la serviciul de urbanism din cadrul primăriei pe raza căreia se realizează investiția. Autorizarea construcției va fi emisă în termen de 30 de zile sub forma Autorizației de Construire (AC).
1. Proiectul pentru autorizarea construirii cuprinde:
a) planul de încadrare în zonă;
b) planul de situație prezentând situația actuală – se realizează în format electronic cu acuratețea corespunzătoare scării 1:1.000 sau 1:500, întocmit în sistemul de coordonate Stereo ’70 vizat de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară teritorial. Planul se realizează pe o suprafață care nu va fi mai mică decât zona definită de o distanță de minimum 25 m de la toate limitele cadastrale ale imobilului supus autorizării. Planul indică, pe suprafața menționată, limitele cadastrale ale imobilelor, curbele de nivel, construcțiile existente, cu indicarea cotelor la coamă și/sau cornișă, amenajările și plantațiile existente, echipamentele publice, precum stâlpi, capace tehnice, ș.a., care deservesc terenul, accesurile și împrejmuirile;
c) planul de situație prezentând situația propusă – se realizează în format electronic cu acuratețea corespunzătoare scării 1:1.000 sau 1:500, în sistemul de coordonate Stereo ’70, având ca bază planul de situație prezentând situația actuală. Pe acesta se indică construcțiile noi propuse, construcțiile menținute și cele ce urmează a fi desființate, dacă este cazul, cotate pe cele trei dimensiuni, inclusiv specificarea regimului de înălțime existent și propus, a înălțimii maxime la coamă și cornișă, cota ± 0,00 și cotele terenului natural/amenajat exprimate în cote absolute, amenajările exterioare, vegetația păstrată și propusă, accesurile, conturul împrejmuirii;
d) plan de situație prezentând marcarea lucrărilor de branșamente și racorduri la infrastructura tehnico-edilitară existentă în zonă executate pe domeniul public, având ca bază planul de situație prezentând situația actuală Pe el se marchează traseele, dimensiunile, cotele de nivel privind poziționarea căminelor — radier și capac, firidelor. Se realizează în format electronic cu acuratețea corespunzătoare scării 1:1.000 sau 1:500, în sistemul de coordonate Stereo ’70;
e) proiectul de arhitectură definește prin intermediul pieselor desenate și memoriului-sinteză caracteristicile principale ale propunerii, respectiv compoziția și organizarea spațiilor, volumetria propusă și aspectul clădirilor, cu indicarea materialelor și culorilor propuse, modul de branșare și racordare la infrastructura tehnico-edilitară. În cazul intervențiilor la construcțiile existente se vor prezenta și tipurile de intervenții luate în considerare pentru spațiile și elementele constructive existente. Prin documente grafice și fotografice se explicitează felul în care propunerea se inserează în contextul rural, impactul vizual al clădirilor propuse, felul în care sunt tratate accesurile și relația cu vecinătățile;
În cazul proiectului de intervenție asupra clădirilor existente, piesele desenate vor fi completate de:
– releveul detaliat al situației existente — planuri pentru toate nivelurile cotate, secțiuni și fațade;
– evaluarea/expertizarea tehnică privind exigența de rezistență și stabilitate pentru construcția propusă — așa cum rezultă ea în urma propunerii de intervenție, cu stabilirea posibilității de a se realiza intervențiile propuse și cu recomandarea privind realizarea intervențiilor la nivel structural, pentru realizarea intervențiilor funcționale propuse și/sau pentru aducerea structurii la nivelul de performanță vizat (actual).
f) proiectul de împrejmuire cu indicarea materialelor și cromaticii, respectiv prevederea firidelor pentru echipamentele tehnice și altor spații destinate echipamentelor tehnice specifice.
Proiect Tehnic (PTh) reprezintă totalitatea documentelor, planurilor furnizate de către arhitecți, ingineri de rezistență, ingineri de instalații, şi cuprinde soluţiile tehnice şi economice de realizare a obiectivului de investiţii, pe baza căruia se execută lucrările de construcţii autorizate.
PTh-ul conține detalii privind structura, instalațiile, finisajele utilizate, listele de cantitati, tablouri de tamplarie, caiete de sarcini, grafic de lucrari, practic, toate informatiile necesare pe santier.
Detaliile de execuție (DDE) sunt realizate după stabilirea conceptului locuinței și finalizarea planșelor proiectului tehnic (PTh). Acestea sunt esențiale pentru desfășurarea construcției pe teren, oferind specificații tehnice detaliate care asigură o execuție precisă și conformă.
Pentru realizarea unui imobil, este necesară o documentație tehnică detaliată, iar planșele cu detalii de execuție sunt întocmite la scări grafice 1:2, 1:5, 1:10, 1:20, 1:25 sau, în funcție de complexitate, la alte scări grafice. Spre deosebire de planșele proiectului tehnic (de obicei la scara 1:50 pentru locuințe unifamiliale), DDE furnizează informații esențiale pentru echipa de construcție, facilitând execuția propriu-zisă pe șantier.
Detaliile de execuție includ informații complexe care descriu tehnic conceptul proiectului casei: dimensiuni, materiale folosite, metode de prindere, cote de asamblare, tehnologii de execuție, detalii despre elementele constructive portante și neportante ale casei, cote de nivel, și etapele de lucru. Aceste detalii completează viziunea arhitectului și inginerilor, oferind o bază solidă pentru implementarea cu succes a proiectului.
Conținutul-cadru al proiectului pentru autorizarea desființării construcțiilor:
1. Piese scrise: Lista și semnăturile proiectanților, memoriu care contine date generale si descrierea construcției care urmează să fie desființată, expertiza tehnică privind lucrările de desființare, după caz.
2. Piese desenate:
2.1. Plan de încadrare în teritoriu – Planșă pe suport topografic vizat de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară teritorial, întocmită cu o acuratețe corespunzătoare scărilor 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000.
2.2. Plan de situație a imobilelor – Plan topografic, întocmit în sistemul național de proiecție, vizat de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară teritorial, întocmit cu o acuratețe corespunzătoare scărilor 1:2.000, 1:1.000, 1:500, 1:200 sau 1:100, pe care se reprezintă:
a) numărul cadastral/de carte funciară al imobilului pentru care a fost emis certificatul de urbanism;
b) amplasarea tuturor construcțiilor care se vor menține sau se vor desființa;
c) modul de amenajare a terenului după desființarea construcțiilor;
d) sistematizarea pe verticală a terenului și modul de scurgere a apelor pluviale;
e) plantațiile existente și care se mențin după desființare. Pe planșă se vor indica în mod distinct elementele existente, cele care se desființează și cele propuse — plan de situație, construcții noi sau umpluturi de pământ, plantații, după caz.
2.3. Planul privind construcțiile subterane – Va cuprinde amplasarea acestora, în special a rețelelor de utilități urbane din zona amplasamentului: trasee, dimensiuni, cote de nivel privind poziționarea căminelor — radier și capac, cu acuratețea corespunzătoare scării 1:500. În cazul lipsei unor rețele publice de echipare tehnico-edilitară se vor indica instalațiile proprii, în special cele pentru alimentare cu apă și canalizare.
2.4. Releveul construcțiilor care urmează să fie desființate – Planșele se vor redacta cu acuratețea corespunzătoare scării 1:100 sau 1:50 — care să permită evidențierea spațiilor și a funcțiunilor existente, cu indicarea cotelor, suprafețelor și a materialelor existente:
a) planurile tuturor nivelurilor și planul acoperișului;
b) principalele secțiuni: transversală, longitudinală, alte secțiuni caracteristice;
c) toate fațadele.
În situația în care desființarea necesită operațiuni tehnice complexe, se va prezenta și proiectul de organizare a lucrărilor.
Autorizația de demolare trebuie obținută înainte de a începe orice acțiune asupra clădirii, nu după. Aceasta este valabilă atât pentru construcții rezidențiale, cât și pentru anexe precum garaje, chioșcuri, etc. Nerespectarea legislației în acest sens poate atrage repercusiuni grave.
Documentația Tehnica pentru Organizarea Execuției este necesară în cadrul proiectelor ce prevăd organizări de șantier prin amplasarea de barăci, împrejmuiri temporare, racordări temporare la utilități pentru asigurarea utilităților necesare șantierului și este întocmită de către antreprenorul general. Este necesară în toate cazurile în care se realizează o investiţie şi se prezintă, de regulă, împreună cu documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Organizarea Execuției trebuie să cuprindă descrierea tuturor lucrărilor provizorii pregătitoare și necesare în vederea asigurării tehnologiei de execuție a investiției, atât pe terenul aferent investiției, cât și pe spațiile ocupate temporar în afară acestuia, inclusiv cele de pe de pe domeniul public.
Acest proiect include piese scrise și piese desenate: memoriu tehnic și plan general de situaţie a construcției, care include amplasamentul investiției, precum și toate lucrările și construcțiile temporare necesare pentru realizarea acesteia.
Proiectul de organizare de șantier este supus autorizării. Proiectul de organizare de șantier este însoțit de avizele specifice pentru utilitățile necesare desfășurării lucrărilor de construcții și funcționării șantierului, inclusiv contractul cu un depozit specializat în vederea evacuării deșeurilor și a gunoaielor.
Suprafața construită desfășurată este totalul suprafețelor construite, incluzând toate nivelurile și contururile lor exterioare, reprezentând suma suprafețelor desfășurate ale tuturor planșeelor.
La calculul suprafeței construite desfășurate nu sunt luate în calcul suprafețele subsolurilor cu înălțimea de până la 1,80 metri, cele cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice și nici suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, dar nici cele ale podurilor care nu pot primi destinație de zonă locuibilă prin amenajare, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare și zona de protecție betonată de 80 de centimetri din jurul construcției, la nivelul solului (așa-numitul trotuar de protecție).
Suprafața construită a unei clădiri este baza de calcul pentru stabilirea impozitului anual, pe care proprietarul trebuie să îl plătească. În cazul apartamentelor, este vorba despre suprafața construită a acestora, iar pentru casele individuale cu unul sau mai multe etaje, se ia în calcul suprafața construită desfășurată a acestora, conform datelor din planul cadastral.
Suprafața utilă este suma tuturor locurilor (dintr-o locuință) care pot fi călcate, mobilate și amenajate, indiferent că este vorba de un singur plan sau de mai multe. Concret, aceasta cuprinde: camerele (de zi și dormitoarele), băile (cu sau fără cadă sau duș), bucătăria, toate spațiile de depozitare închise sau deschise și toate zonele de tranzit – respectiv holurile.
În calculul suprafeței utile nu intră: suprafața logiilor și/sau a balcoanelor, pragurile ușilor, nișele unde sunt amplasate caloriferele, dar nici suprafețele ocupate de sobe și cazane de baie, dacă acestea sunt în locuință. În cazul locuințelor care au scară interioară, aceasta nu intră în calculul ariei totale utile.
De obicei, diferența dintre suprafața utilă și suprafața construită este de aproximativ 20%.
Suprafață locuibilă reprezinta suprafața desfășurată a încăperilor de locuit. Ea cuprinde suprafața dormitoarelor și a camerei de zi.
Procentul de ocupare a terenului este raportul dintre suprafața construită (amprenta la sol a clădirii sau proiecția pe sol a perimetrului etajelor superioare) și suprafața parcelei.
La determinarea procentului de ocupare a terenului, suprafața construită luată în calcul reprezintă proiecția pe sol a volumului construcției, respectiv amprenta edificată la nivelul solului, și, după caz, proiecția pe sol a elementelor construite care depășesc această amprentă, inclusiv etajele în consolă, balcoanele și alte elemente constructive permanente:
1. suprafețele teraselor descoperite ale parterului care depășesc planul fațadei, platformelor, scărilor exterioare de acces la nivelul parterului, demisolului și subsolului, scărilor deschise de incendiu;
2. suprafețele amenajărilor exterioare de incintă, precum alei de acces pietonal sau carosabil, trotuare de protecție, parcaje amenajate la nivelul solului, neacoperite, curți interioare;
3. suprafețele piscinelor exterioare neacoperite și a terenurilor de sport neacoperite;
4. suprafețele locurilor de joacă, cu echipamentele aferente;
5. suprafețele mobilierului urban, ale pergolelor, copertinelor în consolă, rastelurilor de biciclete, împrejmuirilor;
6. suprafețele platformelor pentru colectarea deșeurilor, cu echipamentele aferente; 7. suprafețele stațiilor de încărcare electrice, panourilor fotovoltaice, ale automatelor de plată;
8. suprafețele ocupate de construcții temporare (food truck etc.) pe o perioadă de maximum 6 luni.
La calculul procentului de ocupare a terenului pentru amenajări de spații verzi, suprafața construită include amprenta edificată la nivelul solului a construcțiilor, instalațiilor, platformelor, precum și circulațiilor carosabile și pietonale.
Coeficientul de utilizare a terenului este raportul dintre suprafaţa construită desfăşurată (suprafaţa desfăşurată a tuturor planşeelor) şi suprafaţa parcelei pe care se află imobilul respectiv. Nu se iau în considerare la calcularea suprafeței construite desfășurate:
1. suprafețele spațiilor cu înălțime liberă interioară mai mică de 1,80 m;
2. suprafețele aferente parcajelor amplasate la subsol sau la demisol, inclusiv rampele de acces, spațiile de manevră și anexele funcționale;
3. suprafețele aferente spațiilor tehnice necesare funcționării clădirilor amplasate la subsol;
4. suprafața desfășurată a etajului tehnic, cu condiția ca suprafața totală a acestuia să nu depășească 50% din suprafața ultimului nivel;
5. suprafețele destinate adăposturilor pentru protecție civilă;
6. suprafețele podurilor neamenajabile;
7. suprafețele curților interioare și a gangurilor de acces spre acestea;
8. suprafețele teraselor circulabile și necirculabile neacoperite și a copertinelor în consolă;
9. suprafețele amenajărilor exterioare de incintă, precum alei de acces pietonal sau carosabil, trotuare de protecție, scări exterioare de acces la nivelul parterului, demisolului și subsolului, scări deschise de incendiu;
10. suprafețele balcoanelor exterioare și logiilor deschise;
11. suprafețele piscinelor exterioare descoperite, a terenurilor de sport neacoperite;
12. suprafețele mobilierului urban, al pergolelor, rastelurilor de biciclete, împrejmuirilor;
13. suprafețele platformelor pentru colectarea deșeurilor, cu echipamentele aferente;
14. suprafețele stațiilor de încărcare electrice, panourilor fotovoltaice, precum și ale automatelor de plată.
Valorile sunt importante pentru a stabili densitatea populației și, implicit, gradul de aglomerare al zonei și al căilor de acces.
Fiecare unitate teritorial-administrativă are indicatori proprii de utilizare și de ocupare a terenului, deși legile stabilesc o serie de limite tocmai cu scopul de a evita suprapopularea și toate efectele nedorite asociate acesteia, mai ales în zonele urbane.
Pe primul loc sunt oamenii. Proiectam intotdeauna cu beneficiarii nostri si transformam ideile lor in realitate. Realizam proiecte in toata tara si in strainatate.